“Dragobetele, saruta fetele.” Traditii si obiceiuri de Sarbatoarea Dragostei la romani

Dragobete este un personaj preluat de la daci si transformat ulterior intr-un protector al tinerilor si al iubirii. Dragobete (numit si “Cap de primavara”, “Navalnicul” sau “Logodnicul Pasarilor”) este fiul babei Dochia.

In vremurile vechi, baietii tineri, obisnuiau sa mearga in padure, in ziua de Dragobete, sa culeaga florile primaverii pentru fete, ca acestea sa se indragosteasca de ei sau sa ii iubeasca tot anul, iar batranii ,acordau o ingrijire speciala animalelor si pasarilor, crezand ca acestea isi gasesc perechea si incep sa construiasca cuibul.
In anumite zone ale tarii, in aceasta zi, tinerii isi unesc destinele prin logodna, promitandu-si credinta si iubire.

Cei care formeaza un cuplu, se pot casatori pentru o zi, iar cei singuri isi pot gasi alesul , fetele isi pun busuioc sub perna sau stang zapada ramasa, numita „zapada zanelor”. Apa rezultata in urma topirii zapezii, era considerata ca avand proprietati magice in iubire


Apreciază și distribuie !

In ziua de Dragobete, nu se practica muncile campului sau treburi grele ale gospodariei. Se spune ca lacrimile varsate in ziua de Dragobete sunt aducatoare de necazuri si suparari.

În anumite zone fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.

Dragobetele este o sarbatoare cu traditii vechi si reprezinta sarbatoarea dragostei la romani, inceputul unui nou anotimp, dar si reinnoirea sentimentelor de dragoste si renasterea naturii.