Scenariul cercetătorilor de la Harvard: Distanțare socială până în 2022, alte valuri de epidemie până în 2025

Lupta împotriva infectării cu noul coronavirus va fi una de durată, diferite nivele de distanțare socială vor trebui să fie aplicate în următorii doi ani, inclusiv cele de carantină și autoizolare, iar până în 2025 vom avea de a face cu mai multe valuri de epidemie. Este unul din scenariile pentru care ar trebui să ne pregătim, în absența apariție în cel mai scurt timp a unor medicamente eficace în lupta împotriva Covid 19 și a unor vaccinuri eficiente în crearea imunității împotriva SARS CoV-2, potrivit unui studiu publicat în Science de cercetătorii de la de la Harvard T.H. Chan School of Public Health.

Pe măsura trecerii timpului, pare tot mai puțin probabil ca SARS Cov 2 să fie eradicat, așa cum s-a întâmplat cu ruda să mai mortală, virusul SARS.

Pentru a evalua traiectoriile pe care poate evolua epidemia cu noul coronavirus, imunologul Stephen Kissler și colaboratorii săi de la Harvard T.H. Chan School of Public Health au dezvoltat un sisem de modele matematice cu ajutorul cărora să poată a calcula dinamica contagiunii în următorii cinci ani.

Modelele matematice au ținut cont de următorii parametrii: de proprietatea virusului de a fi unul sezonier, dacă infecția produce și imunizarea, și cât timp durează aceasta, comparativ cu celelalte coronavirusuri care ne afectează și de intensitatea și durata măsurilor de control a răspândirii acestuia.

Numărul infectărilor va crește din nou
Toate simulările – atât cele cu o singură perioadă de izolare socială, cât şi cu intervale intermitente de izolare – arată că după ridicarea restricţiilor va creşte din nou numărul de cazuri de contaminare.

Scenariul cel mai pesimist este cel în care distanţarea strictă, într-o etapă timpurie a epidemiei, nu este urmată de controale. În acest caz, ar urma un val foarte mare de îmbolnăviri la iarnă, aşa cum s-a întâmplat şi în epidemia de gripă din 1918, când s-a infectat un sfert din populaţia mondială şi au murit 100 de milioane de oameni.

Modelul de la Harvard evidenţiază şi consecinţele izolării excesive. O perioadă de blocaj social şi economic de 20 de săptămâni ar reduce atât de eficient propagarea virusului încât nu s-ar crea practic nicio imunizare a populaţiei, iar astfel următorul vârf al epidemiei ar fi mai accentuat.

În ipoteza în care SARS CoV-2 se comportă în mod identic cu alte două coronavirusuri transmise la om, HKU1 și OC43, care induc o imunitate pe termen scurt la persoanele infectate, de aproximativ un an, vom avea de a face cu o reducere a numărului de infectări, urmată de o revenire a acestora în 2024. În cazul în care SARS-CoV-2 produce o imunitate de natură tranzitorie, vom avea de suportat valuri anuale de epidemie, în perioada iernii, iar dacă imunitatea va dura mai mult, este de așteptat ca epidemiile să se succeadă la doi sau mai mulți ani.

În cel mai fericit caz, dar cel mai puțin probabil, dacă imunitatea căpătată va fi una permanentă, virusul va dispărea în 2025.


Apreciază și distribuie !

Într-unul din scenariile analizate, care presupunea introducerea unei perioade de 20 de săptămâni de control strict a răspândirii, prin impunerea unei distanțări sociale ferme, s-a constatat o resuscitare a epidemiei imediat ce măsurile au fost ridicate, aproape la fel de puternică precum cea care s-ar fi produs în cazul în care acestea nu ar fi fost aplicate.

Rezultatul acestui scenariu indică faptul că măsurile de distanțare socială prea stricte, conduc la încetinirea procesului de creare a imunității de grup.

De alfel, în toate scenariile analizate, ridicarea măsurilor de control a răspândirii virusului, în fiecare model matematic aplicat, a fost urmată de o resuscitare a creșterii numărului de infecții.

Din aceste considerente, autorii studiului spun că este o nevoie urgentă în derularea unor teste serologice care să evidențieze în mod real al persoanelor care au fost infectate și care au dobândit imunitate, coroborat cu creșterea capacității de asigurare a terapiei intensive în cazurile grave, care ar accelera obținerea imunității de grup.

Pe de altă parte, există și semnale care atrag atenția că nu orice persoană infectată dobândește în mod automat imunitatea, ceea ce presupune că imunitatea de grup ar putea deveni o țintă îndepărtată.

De asemenea, studiul menționează că întârzierea dobândirii imunității de grup, prin izolarea persoanelor care ar putea fi infectate, crează posibilitatea apariției ulterioare a unor valuri epidemice majore și propune ca soluție relaxarea măsurilor de distanțare socială în perioadele în care virusul se transmite mai greu și revenirea la ele în perioada de iarnă, atunci când e mai activ.

Este de dorit împingerea momentelor dificile cât mai departe în viitor, deoarece așa vom câștiga timp pentru a avea tratamente mai bune și un vaccin, sunt de părere autorii studiului.

Studiul nu a luat în calcul dacă impunerea distanțării sociale unor anumite grupuri de risc – persoane în vârstă sau cu alte afecțiuni medicale cronice – ar putea ține sub control numărul cazurilor de forme severe ale bolii, astfel încât sistemele de sănătate să fie capabil să le gestioneze.

Autorii susțin că aceasta ar fi o idee ce ar merita susținută, dar că eficacitatea ei depinde de modul în care cei apropiați vor reacționa cu persoanele aflate în izolare.